Daca în caracterizarea sistemelor de dialog, în ciuda diverselor curente de opinie, se poate identifica o structura generala comuna, în ceea ce priveste modelarea dialogului parerile sunt mult mai divizate. Se disting doua directii principale, diferentiate de scopul final al modelului de dialog [4]:
Principalele obiective ale unei astfel de teorii sunt:
Adesea, dialogul om-calculator difera semnificativ de un dialog interuman, care include fenomene complexe (clarificari, confirmari, referiri anterioare, ezitari s.a.) De aici rezulta o directie majora a cercetarii spre realizarea unui dialog cât mai natural.
Din punct de vedere al structurarii modelului de dialog, unii autori [5] indica o structura pe nivele a modelului: tranzactii, schimburi, interventii si actiuni ale dialogului. Aceasta structura se bazeaza pe trei principii: o compunere ierarhica, o compunere functionala si recursivitate, ea permitând atingerea unor scopuri fundamentale ale modelului de interactiune: independenta fata de limba, fata de domeniu (pentru a pastra generalitatea modelului) si posibilitatea de a identifica diferitele parti ale dialogului.