Urmator: Modelarea dialogului Deasupra: Modelarea si controlul dialogului Anterior: Lista tabelelor

   
Introducere

Ultimii ani au adus în domeniul calculatoarelor o adevarata revolutie atât în plan comercial, cât si tehnic, astfel încât actualmente nu mai surprinde prezenta lor în cele mai diverse locuri. Aceasta situatie nu ar fi fost posibila, pe lânga avansul tehnologic si scaderea costurilor, fara interfete utilizator accesibile si non-specialistilor. În acest domeniu, desi suprematia o detin interfetele grafice, o crestere rapida a popularitatii cunosc în ultimul timp interfetele bazate pe vorbire. Cu toate acestea, exista înca numeroase constrângeri care împiedica dezvoltarea lor, printre acestea numarându-se costurile ridicate de proiectare si implementare, precum si lipsa experientei [1].

Unele dintre cele mai raspândite interfete bazate pe vorbire se regasesc în sistemele de dialog, reprezentate în cele mai multe cazuri de sistemele automate de furnizare a informatiilor, care în unele cazuri poseda chiar interfete multimodale. Desi sistemele de dialog cunosc o raspândire tot mai larga, nu exista înca o metoda stiintifica de abordare a proiectarii lor, unanim acceptata de catre cercetatori, în ciuda aparitiei în domeniul comercial a unor astfel de sisteme si a diverselor proiecte de cercetare din acest domeniu. De asemenea, nu este foarte bine conturata nici o structura generala a sistemelor de dialog.

În [2], se încearca definirea unei structuri tipice a sistemelor de dialog, prezentata în figura 1.1.

  

Figura 1.1: Structura tipica a sistemelor de dialog

Una din principalele probleme în proiectarea sistemelor de dialog o constituie controlul dialogului, problema cauzata în mare parte de dificultatea definirii unui model al dialogului (model de interactiune). Cauzele principale ale acestei probleme sunt complexitatea dialogului între oameni, particularitatile care apar în cazul dialogului om-calculator, dificultatea analizei acestuia si faptul ca orice teorie a dialogului trebuie sa fie interdisciplinara, necesitând cunostinte de lingvistica, psihologie, sociologie [3]. Aceste motive confera o importanta aparte partii de control al dialogului si modelarii lui, context în care analiza datelor colectate din dialoguri între oameni sau pe parcursul testarii si utilizarii sistemelor de dialog poate fi utila pentru construirea unor modele de interactiune care sa permita implementarea unui dialog om-calculator cât mai performant.

Urmator: Modelarea dialogului Deasupra: Modelarea si controlul dialogului Anterior: Lista tabelelor