În cazul utilizarii acestei reprezentari, controlul dialogului consta în parcurgerea grafului si efectuarea a doua tipuri de actiuni: procesarea formularilor utilizatorului, pe baza carora se alege starea urmatoare, si generarea unui raspuns sau a unei întrebari catre utilizator [15].
În figura 4.1 se prezinta un exemplu de secventa a reprezentarii prin graf. Secventa corespunde cererii sistemului de identificare a utilizatorului. Din figura se observa unul din neajunsurile reprezentarii prin graf: în cazul unei formulari gresite a utilizatorului, sistemul solicita o reformulare. Aceasta situatie, desi se repeta în toate momentele în care se asteapta formulari de la utilizator, trebuie descrisa de fiecare data, deoarece modelarea prin graf nu permite reprezentarea subdialogurilor. Un alt dezavantaj al acestei solutii îl constituie necesitatea unui mecanism suplimentar de memorare (de obicei, accese suplimentare la istoria dialogurilor) (în exemplul din figura 4.1, informatia de identificare a utilizatorului va fi folosita în interogarea bazei de date).
