Analiza discursului se bazeaza pe elemente ale teoriei comunicarii si are ca unitati fundamentale actele de vorbire (speech acts), entitati minimale ale unui dialog care reprezinta actiuni întreprinse de interlocutor prin intermediul formularilor sale. Aceasta presupune o analiza interdisciplinara, implicând elemente de lingvistica, psihologie, sociologie, lingvistica computationala, stiinte cognitive, regasindu-se ca disciplina independenta în cadrul pragmaticii, unde are la baza studiul fenomenelor de "deixis", ca legatura între limbaj si context [13].
Scopul analizei discursului este de a gasi o reprezentare a starii mentale, intentionale, a utilizatorului, prin identificarea cunostintelor si a inferentelor folosite de utilizator în cadrul dialogului. O asemenea reprezentare poate oferi informatii despre ce asteapta utilizatorul de la sistem.
În analiza discursului exista doua principii fundamentale [5]: principiul cooperarii, enuntat de H.P. Grice, prin care se considera ca fiecare participant la dialog ofera cât mai multe informatii interlocutorului pentru a realiza un dialog cooperant, si principiul pertinentei, introdus de D. Wilson si D. Sperber, contrar celui anterior, si conform caruia un dialog este cu atât mai pertinent cu cât obtine un grad mai mare de interes din partea interlocutorului prin transmitera unei cantitati reduse de informatii.
Pentru a putea analiza dialogul din perspectiva discursului, trebuie deci identificate actele de vorbire care intervin în cadrul lui. În general, actele de vorbire sunt în corespondenta cu starile automatului finit care reprezinta dialogul, fiind dependente de domeniul sistemului de dialog. Pentru exemplificare, în tabelul 3.4 sunt prezentate ierarhic actele de vorbire care pot apare în cadrul dialogului în cazul sistemului pilot de furnizare a informatiilor despre orar.
Recunoasterea de catre sistem a actelor de vorbire în timpul desfasurarii dialogului este o sarcina dificila, de rezolvarea careia este responsabil controlul dialogului, pe baza informatiilor furnizate de modulele de recunoastere automata a vorbirii si analiza semantica. Nu în ultimul rând, ca si în cazul analizei conversatiei, analiza discursului este importanta si pentru a obtine un model de dialog care sa permita sistemului o comportare "umana" si din punct de vedere al iesirii, prin folosirea a cât mai mult posibil a unor elemente din dialogurile inter-umane.