Desi simpla si intuitiva, reprezentarea prin grafuri orientate are totusi dezavantajul major ca nu permite tratarea subdialogurilor, precum si alte dezavantaje legate de limitarea informatiilor si prelucrarilor ce se pot asocia nodurilor.
Eliminarea acestor dezavantaje se poate face prin utilizarea unor limbaje de descriere a dialogului. Dintre limbajele de descriere existente, cel mai reprezentativ pare HDDL din sistemul SpeechMania ([3], [9]). Acesta are un caracter declarativ si este organizat pe sectiuni, cele mai importante fiind cele de reguli si de actiuni. Caracterul declarativ permite dialoguri cu initiativa mixta (sistem si utilizator), iar facilitatile importante oferite sunt: tratarea evenimentelor; posibilitatea modularizarii (clase, obiecte grupate în biblioteci); interceptarea unor elemente specifice vorbirii naturale. O caracteristica esentiala este modularitatea, modulele reprezentând subdialoguri.
Ca o alternativa la reprezentarea prin graf descrisa anterior, este în curs de realizare o reprezentare printr-un limbaj de descriere a dialogului (DDL = Dialog Description Language), bazat pe o gramatica independenta de context. Desi un asemenea limbaj necesita o oarecare obisnuinta cu programarea, el ofera avantajul unei flexibilitati sporite prin includerea subdialogurilor si cresterea varietatii informatiilor care pot fi procesate si a actiunilor ce pot fi specificate, precum si posibilitatea tratarii integrate a problemelor modelarii si controlului dialogului.
Alegerea facilitatilor oferite de un limbaj de descriere a dialogului este conditionata de modul în care modulul de control al dialogului primeste informatiile despre actiunile utilizatorului. Deoarece pentru cercetarile în curs a fost aleasa reprezentarea sub forma de cadre [10], principalele facilitati specifice ale limbajului se regasesc în functiile de procesare a cadrelor.
Limbajul DDL, propus în cadrul cercetarilor efectuate asupra modelarii dialogului [11], este un limbaj procedural, fluxul interpretarii unui fisier de descriere DDL fiind echivalent cu parcurgerea automatului finit echivalent dialogului. Un avantaj major al acestui mod de reprezentare este posibilitatea declararii subdialogurilor, structurând astfel dialogul în functie de context. Gramatica limbajului este prezentata detaliat în anexa A, iar o scurta descriere a facilitatilor oferite - în paragraful 4.2.2.
Reprezentarea prin limbaj nu este total disjuncta de cea prin graf, limbajul proiectat fiind structurat pe blocuri echivalente starilor unui automat finit care reprezinta dialogul.